Dupa mai mult de 15 ani in care am organizat tot felul de tabere, vara, iarna, tabere de ski, tabere la mare sau la munte pot spune ca am acumulat o experienta destul de bogata, ca am vazut destul de multe lucruri. In toti acesti ani au trecut prin mainile echipei Smiley Sport Club o multime de copii, mai mari sau mai mici, toti apartinand unor familii cu parinti dornici sa ofere ce e mai bun copiilor lor, sa ii ajute sa creasca si sa se dezvolte.
Parinti impreuna cu copilul in tabere? La vremea aceea nici vorba. Am batut cu pumnul in masa si am spus ca regulile noastre spun ca acestea sunt tabere de copii, iar parintii nu au ce cauta in ele. Sa nu credeti ca am vrut doar sa ne incordam muschii in fata parintilor si sa parem duri si inabordabili, aveam si o motivatie.
Motivatia pe care o foloseam era ca rolul unei tabere este de a ajuta copilul sa castige in independenta, sa isi 
gestioneze timpul si resursele, sa isi dezvolte abilitatile de comunicare, sa invete sa repecte reguli ale grupului din care face parte, sa isi faca singur igiena personala, sa isi pastreze curat si ordonat locul in care traieste pe perioada taberei. Langa toate acestea bineinteles se adaugau beneficiile aduse de activitatile zilnice: ski, activitati outdoor etc.
Aparitia parintelui in peisaj ar diminua efectul unei tabere asupra copilului participant din mai multe motive. Autoritatea se disipa, atentia scade, parintele de multe ori nu se poate abtine sa nu intervina in program, copilul nu se va desprinde niciodata in totalitate cu parintele in preajma. La acea vreme principala „problema” a parintilor era grija ca nu se va descurca, ca nu va sti sa se imbrace, ca va pati ceva si altele care au trecut si pot trece prin capul multora dintre noi, adulti, parinti. Reuseam sa gestionam aceste griji si plecam singuri cu copiii in tabere.
Toate cele de mai sus sunt valabile din punctul meu de vedere si astazi, beneficiile sunt aceleasi, problemele deasemenea.
De cativa ani incoace a aparut insa o noua tendinta care creste din ce in ce mai mult. Daca la inceputuri parintii care 
doreau sa vina cu copiii in tabere erau destul de rari mai nou cererea este din ce in ce mai mare. Si atunci am inceput sa ma intreb ce se intampla de fapt. Griji si temeri mai multe? Da, poate, cu toate ca foarte multe dintre aceste griji nu au un temei real, se pare ca suntem mai ingrijorati vis a vis de starea de sanatate a copiilor nostri, de siguranta lor, de capacitatea lor de a se descurca singuri. Si atunci ce facem? Incercam sa fim prezenti tot timpul in preajma lor, sa controlam totul, sa-i „ajutam” de fiecare data cand nu se descurca, sa ii ferim de „pericole”.
OK, stop parca totusi e prea mult. Nu vreau sa cred ca in anul 2015 niste parinti cu acces infinit mai mare decat al parintilor lor la informatie se pot comporta asa. Totul are o limita. Este absolut normal sa ii porti grija copilului tau, dar pana unde?
Atunci care ar mai putea fi motivul pentru care parintii vor sa vina din ce in ce mai multi in tabere cu copii lor? Cred ca raspunsul are legatura cu timpul din ce in ce mai scurt pe care multi dintre noi il petrec cu propriii copii. In aceste 
conditii apare dorinta de a petrece cat mai mult timp impreuna, de a se bucura impreuna de vacante si concedii, de a face diverse activitati si a impartasi mai apoi experientele, de ati urmari copilul cum creste si invata lucruri noi.
Si atunci, in speranta ca este valabila cea de a doua varianta, cea a dorintei petrecerii de timp impreuna, am zis: „Fie! sa vina si parinti!”. Si uite asa am ajuns in iarna aceasta sa avem o prima tabara de ski in Austria in care copiii insotiti de parinti sunt mai multi decat cei care vin singuri. O fi bine? O fi rau? Vom vedea.
Oricum cea mai mare provocare va fi sa incercam, si in aceste conditii, sa-i ajutam pe copii sa obtina beneficiile de care vorbeam mai sus, sa incercam sa desfasuram programul de tabara ca si cum parintele nu ar fi acolo si in acelasi timp sa le dam celor doua parti, parinti si copii, satisfactia petrecerii timpului impreuna.
Lasati-va copiii in tabere! Fac bine mintii, sufletului si trupului.
